Se-apleacă-ngreunate coroanele bătrâne

Din trunchiul cândva falnic, ocrotitor de viaţă,

Şi-n urma lor, vrăjite, imagini vor rămâne

În cărţile brodate cu lucii reci de gheaţă.

 

Pe cerul fără margini acoperind pământul

Apare o săgeată umbrind oglinda lunii.

În calea ei grăbită, mai iute decât vântul,

E martoră tăcută la înoirea lumii.

 

Se-nchină sclipitoare puzderia de astre

În faţa lunii veşnici, romanţă născătoare,

Şi-n liniştea răpusă de spumele albastre,

Doar bărcile lui Isis plutesc nemuriotoare.

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor