Maria Diana POPESCU: IOANA TEODORA DUŢĂ, O MARE SPERANŢĂ A PICTURII ROMÂNEŞTI

FILA CU NUMĂRUL 240, UN PROIECT INEDIT

De opt luni, Ioana Duţă, o tînără speranţă a picturii româneşti, este implicată într-un proiect inedit, „Jurnal pînă la pagina 30”. Proiectul, din cîte ştim, singular, cel puţin în România, a fost demarat anul acesta la majorat, în luna februarie, cînd frumoasa pictoriţă cu ochii albaştri s-a angajat să picteze zilnic, timp de un an, cîte un tablou. Este vorba despre un jurnal pictat, care va avea la final 365 de pagini şi la care Ioana munceşte cu răbdarea unui alchimist. Expune o dată pe lună, evoluţia proiectului avînd o ascensiune neaşteptată. Tînăra este înzestrată cu o forţă artistică neobişnuită, vernisajele lunare (re)unesc de fiecare dată, sub acoperămîntul emoţiei estetice, oameni de spirit de pretutindeni, pentru că Ioana este, aşa cum afirmă criticii, „un fenomen nemaiîntîlnit” în lumea artei picturale. Vinerea trecută, aburii calzi ai culorii ieşeau din fila cu numărul 240 în spaţiul destinat artei plastice din incinta Casei de Cultură „George Topîrceanu”- Curtea de Argeş.

Multe din lucrările Ioanei au luat drumul colecţiilor private şi de stat, dar expoziţia de la finele anului promis va reuni ceea ce i-a rămas în patrimoniu în urma expoziţiilor lunare. Fiica renumitul sculptor Traian Duţă şi a muzeografului Liliana Duţă, este elevă în clasa a XII-a la Liceul de artă „Dinu Lipatti” din Piteşti. Iubită şi de presa naţională, Ioana a primit vizita reprezentanţilor instituţiilor mass-media din capitală, vernisajul lunii octombrie s-a bucurat de succes, de prezenţa unui public numeros, capabil de contemplaţie. Nici criticii de artă nu o trec cu vederea niciodată. Potrivit acestora, Ioana este recunoscută şi pe plan internaţional, dovadă expoziţiile din S.U.A. şi Europa. Jurnalul pictural este angajamentul Ioanei cu lumea artei contemporane, prin care se cucereşte pe sine, cucerind totodată şi cîte o treaptă spre podium.

Pictura pe care o realizează urmează linia interioară a marilor intenţii de compoziţie, se desăvîrşeşte în fiecare zi în lupta cu ideile artistice, cu ispita culorilor, pe care le alcătuieşte după anumite nevoi de trăire spirituală. Ioana se impune ca un pictor liric, cu multă sensibilitate şi inovaţie. Propune o introspecţie artistică personală, un drum cultivat de modelul artistic al tatălui şi de şcoala de artă. Tablourile înfăţişează portrete, peisaje, arlechini, cai şi ape, peisaje suprarealiste, natură statică, păsări, numeroase chipuri de femei, chipuri fictive, femei răstignite pe cruce, toate ţîşniri năvalnice ale sensibilităţii cerute de simţul iubitor de înaltă orînduială al tinerei pictoriţe.

IOANA FOLOSEŞTE FOIŢA DE AUR

De aceasta dată intră în tehnica specială de lucru a Ioanei nobila foiţă de aur, ca element de noutate şi de atracţie. Deşi luminile artistice ale patriei îi sînt favorabile, Ioana Teodora Duţă este invitată să expună în afara graniţelor (întoarsă de curînd din San Francisco). Aşa se face că lucrări ale tinerei artiste se află în colecţii de stat şi particulare din Franţa, SUA, Germania, Italia, Bulgaria, Polonia şi România. După ce am privit îndelung tablourile, îi pot spune Ioanei cît de bine i se potriveşte artei sale ca lectură „Jurnalul de călătorie” al lui Keyserling, unde celebrul eseist vorbeşte despre aspiraţia spre noutate, despre setea de desăvîrşire. Deşi o frumoasă copilă, Ioana, plină de înţelepciune, ignoră ispita puerilă a cotidianului, specifică tinerilor de vîrsta ei, şi îşi continuă firul programului construit, unul deloc lejer pentru o liceană cu rezultate deosebite la învăţătură. Cunoştinţele artistice asimilate la liceul de artă, talentul şi harul său sînt armonios îmbinate cu experienţa pe care a dobîndit-o în atelierul tatălui său, unde şi-a petrecut copilăria.

Prima lucrare a Ioanei a fost pictată la vîrsta de patru ani. O pictură abstractă, ne-a mărturisit sculptorul Traian Duţă. Ioana nu se juca cu păpuşi, jucăriile ei erau pensulele şi culorile. Frumosul drum pe care Ioana l-a parcurs de la prima expoziţie pînă la prezenta este drumul spre profunzimea artistică pe care o iubeşte şi o dojeneşte zilnic cu penelul. Încă o dulce copilă, Ioana e de neclintit din crezul ei artistic. O expoziţie gata încheiată şi se gîndeşte deja la următoarea ca la o împlinire. Cu aceste elemente şi cu altele negrăite, se ridică şi cade cortina la fiecare vernisaj, dezvelind şi acoperind chipul frumos al unei purtătoare de cuvînt a culorilor, care nu cere nimic de la public, ci mult mai mult de la ea.
Maria Diana Popescu

Vizualizări: 83

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor