Maria Diana POPESCU: SFÂNTUL ANDREI, Tradiţii populare şi superstiţii


„Grîul încolţit aduce noroc”
În tradiţiile religioase româneşti, Sfîntul Andrei este considerat apostolul românilor. Dar ziua de 30 noiembrie este marcată şi de obiceiuri folclorice transmise prin timp de la traci, romani şi daci. Apariţia Sfîntului este în popor începutul iernii numită şi Noaptea Strigoilor, o noapte de spaimă, se spune, cînd spiritele morţilor ies din morminte şi, împreună cu strigoii vii, „cei care în această noapte pleacă din culcuşurile lor, fără să aibă ştiinţă” (Pamfile, 1914, p. 127), se iau la bătaie pe la răspîntii de drumuri şi prin alte locuri necurate, pînă la cîntatul cocoşilor. Ca să nu se apropie de case, oamenii mănîncă usturoi, se ung cu usturoi pe frunte şi pe la încheieturi.

Se ung ferestrele, tocurile uşilor pe unde strigoii ar putea să intre sau să uite, făcîndu-se semnul crucii. În seara de 30 noiembrie oamenii pun crenguţe de pomi roditori în apă călduţă şi dacă acestea vor înflori pînă la Sfîntul Vasile cel Mare, vor putea sorcovi cu ele, aceste fiind şi semnul că anul lor va fi foarte bogat. Se spune că în ziua de Sfîntul Andrei nu se mătură, nu se aruncă gunoiul, altfel în anul viitor nu va fi spor în gospodărie. Se mai spune că în noaptea Sfîntului Andrei lupii pot vorbi, dar cei ce-i aud riscă să moară. Se mai spune că umblă strigoii şi fură mana vacilor şi minţile oamenilor. De aceea se ung cu usturoi pisat tocurile uşilor, ale ferestrelor.

Fetele nemăritate îşi pun la cap 41 de boabe de grîu. Dacă visează că un bărbat vine şi le fură, atunci se vor mărita. De asemenea fetele fură faină din lada morii, fac plăcinte cu sare, pun pieptenele sub pernă ca să îşi viseze ursitul. Se pune grîu la încolţit în vase de pămînt şi crenguţe de vişin în apă. Dacă pînă la Crăciun grîul va încolţi şi crengile vor înflori, anul viitor va fi roditor şi cu mult noroc. Usturoiul, purtat de fete la brîu, le va aduce peţitori. Busuiocul pus sub pernă va face ca fetele să-şi viseze iubitul. Este vorba despre tradiţii fără valenţe creştine, perpetuate în timp, intrate în calendarul acestei zile.

Potrivit izvoarelor istorice creştine din primele veacuri, Apostolul Andrei a ajuns pe teritoriul Geto-Daciei, la Scynhtia Minor, pe teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea de azi. Lucrări istorice precum „Despre Apostoli” a lui Hipolit Romanul, sec. al IV-lea, „Istoria bisericească” a lui Eusebiu din Cezareea Palestinei, Epistola Sfîntului Apostol Pavel către Corinteni, vorbesc despre întîlnirea lui Andrei cu „sciţii”. În sprijinul acestora vin şi mărturiile de tradiţie transmise prin vreme, obiceiuri străvechi, colinde care vorbesc despre evanghelizarea făcută de Apostolul Andrei în această zonă, despre schitul lui Andrei vizitat de către Traian şi Decebal. S-au păstrat pînă astăzi nume de locuri: „Peştera Sfîntului Andrei” (locul unde au fost botezaţi primii creştini în unul din cele nouă izvoare care curg şi azi aproape de peşteră - „Pîrîiaşul Sfîntului Andrei”), aflată la trei kilometri de comuna Ion Corvin, este cinstită şi azi de către creştini. Aici a fost întemeiată Biserica Română, au fost botezaţi primii creştini, au fost făcuţi primii preoţi.

Aşadar, nu uitaţi să puneţi boabe de grîu la încolţit, crenguţe de pom roditor în apă călduţă, anul care vine va fi mai bogat!

Maria Diana Popescu

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor