OGLINZI LA INTERSECŢIA MARILOR BULEVARDE

În această lună de septembrie 2010 în presa centrală sunt prezentate operele scriitoarei Herta Muller şi relaţia sa dificilă cu fosta securitate a regimului Ceauşescu. Detaliile sunt zguduitoare şi interesante punând în lumină viaţa unui artist înainte de anul 1989, „libertatea” sa de gândire şi tragedia spirituală în care trăia.

Un artist trebuie să scrie despre vremurile în care trăieşte indiferent de sistemul social în care locuieşte. E menirea sa pe pământ, e un fel de apostol trimis să pună oglinzi la intersecţia marilor bulevarde.

Din nefericire, în România mai sunt destine asemănătoare cu cele ale Hertei Muller, laureată a premiului Nobel pentru literatură.

Un caz asemănător este cel al scriitorului Eugen Evu din Hunedoara, după cum putem afla din scrierile sale Tresărirea focului şi Cartea întâlnirilor, cărţi apărute în mai multe volume şi prin eforturi considerabile ale autorului. Susţinerile sale sunt dovedite şi de actele din dosarul de securitate pe care scriitorul Eugen Evu a reuşit să-l obţină de la CNSAS şi pe care l-a făcut public. Şi l-a obţinut destul de greu.

Din dosarele făcute de fosta securitate rezultă că destinele celor doi scriitori se asemănă din punct de vedere al artistului implicat, tehnicile folosite de ofiţerii de securitate sunt asemănătoare, dovadă că organele informative erau preocupate de viaţa artiştilor şi aveau o strategie coerentă pusă în operă de oameni care nu înţelegeau şi care erau instrumente ale puterii, instrumente limitate, dar eficiente pentru sistem: distrugeau destine.

De regretat este faptul că viaţa scriitoarei Herta Muller este folosită în scopuri publicitare, prezenţa ei în media românească este justificată şi meritorie, dar absenţa altor scriitori din peisajul informativ al jurnaliştilor nu se justifică.

E o altă formă de opresiune, e stilul uitării, al eludării.

Uniunea Scriitorilor, din care face parte şi Eugen Evu, nu are un program curent şi coerent pentru punerea în valoarea a memoriei artistice, nu alocă fonduri pentru a finanţa operele celor care au suferit şi nu are o bază de date privind operele scriitorilor români în general, iar a celor care au avut o viaţă dificilă, victime ale sistemului social, în special.

În cartea „Poetul la castel” am arătat ceva din opera lui Eugen Evu, partea vizibilă a operei şi a vieţii, dar e nevoie de o carte specială în care să fie ilustrată viaţa nevăzută a scriitorul, cea din spatele operei scrise, cea dureroasă, scrisă obiectiv, pe bază de fapte certe şi pe baza actelor din dosarul său de securitate.

Personal regret că, iată, scriitorii din provincie sunt marginalizaţi, sunt cunoscuţi mai mult în străinătate şi sunt incomozi în localităţile în care trăiesc. Încă.

Sistemul capitalist din România este unul impropriu, artificial, mai dărâmă vieţi prin uitare, prin marginalizare, prin neglijenţă. Viaţa unui scriitor este importantă acum doar în măsura în care constituie subiect de marketing literar al unor edituri sau de marketing politic al unor persoane interesate să lanseze un brand care loveşte în ceilalţi.

Despre scriitori numai de bine şi citiţi operele lor pentru a vă regăsi aşa cum sunteţi cu adevărat …

Constantin Stancu

Septembrie 2010

Vizualizări: 9

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor