Îmbuibatul - Fabulă - autor Aurora Luchian

Impozant, un lup sătul, cu o mină foarte gravă,

Mergea ţeapăn, apăsat, nici molcom, dar nici cu grabă;

Ţinând prudent diplomatul ce părea din scumpe piei,

Se-ndrepta spre primărie cu "gorile" şi "căţei".

.

Cu priviri maliţioase cătă spre copii desculţi,

Zici că-s fraţi: murdari, schilozi, o duzină, toţi mărunţi!

Capetele cât dovleacul, trupuri slăbite de lipsuri,

Care îşi împart frăţeşte, o pomană, nişte chips-uri!

.

Rânjeşte o gură largă, văzând lăcomia lor...

Dar îşi opresc mestecatul salutându-l toţi, în cor.

Neprimind niciun răspuns s-au privit trei clipe scurte,

Şi cu feţe-ntrebătoare au fugit sfioşi, spre curte.

.

Nor de praf-înecăcios au lăsat pe-nfumurat!

I-a ţintit cu-atâta silă parcă-i prinse la furat.

Apoi şi-au dat cu părerea după ce toţi, au trecut,

"Ce să aibă el, cu noi? Probabil e surdo-mut!"

.

În cătunul lor sărac, năvălit de inundaţii,

Nu se fac discriminări: că-i soios, ori alte naţii;

Au aceeaşi soartă toţi, de la mentor, la sugar,

Şi plâng cu acelaşi patos când le moare vreun măgar.

.

Din centru vine rumoare, cică lupul-călător,

E venit din capitală cu finanţe-i senator.

Dar ce i se căşunase? Cert, veni cu gând curat!

Îşi luase diplomatul şi suita şi-a plecat!

.

Peste gloata necăjită s-a lăsat neagra-tristeţe.

Ţinând  puii-goi de umeri, resemnaţi, îi dau bineţe.

Parcă erau invizibili, sau erau nişte morţi-vii?

Şi totuşi au lăcrimat pe capete, la copii...

.

Morala:

.

Dacă ai pâinea în mână şi-o poţi împărţi cum vrei,

De la cei mai oropsiţi, pân' la lingăii-căţei;

Nu te duce la sărmani doar s-o fluturi că o ai,

Apoi s-o bagi iar, în traistă, că nu eşti vreun sfânt din Rai!

Şi mai ştiu că îmbuibatul, cât o fi de spilcuit,

Şi cu puteri investite, are suflet-putrezit!

Vizualizări: 194

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Iulie 14, 2013 la 6:46am

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Iulie 10, 2013 la 8:33am

Drag de trecerea ta, Nuţule!

Mulţumesc!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iulie 7, 2013 la 8:33am

...savurat cu aceeași plăcere ca și prima dată...:)

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Iulie 6, 2013 la 4:22am

Doamna Aurelia, vă mulţumesc pentru semnul de trecere.

Aurora, cu drag

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Iulie 6, 2013 la 4:21am

Încântată, doamna Dora, de trecerea dumneavoastră!

Vă mulţumesc!

Aurora, cu drag

Comentariu publicat de Dora Petre pe Iulie 5, 2013 la 7:56am

În România e la ordinea zilei...ce bine dacă ar citi şi ei!

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Iulie 4, 2013 la 3:42am


Ştergere comentariu

Boul și vitelul de Grigore Alexandrescu

*
  Un bou ca toti boii, putin la simtire,

In zilele noastre de soarta-ajutat,

Si decit toti fratii mai cu osebire,

Dobindi-n cireada un post insemnat.

-Un bou in post mare?

-- Drept, cam ciudat vine,

Dar asta se-ntimpla in orcare loc:

Decit multa minte, stiu ca e mai bine

Sa ai totdauna un dram de noroc.

Asa d-a vietei vesela schimbare,

Cum si de mindrie boul stapinit,

Se credea ca este decit toti mai mare,

Ca cu dinsul nimeni nu e potrivit.

Vitelul atuncea, plin de bucurie,

Auzind ca unchiul s-a facut boier,

Ca are clai suma si livezi o mie:

„Ma duc - zise-ndata - nitel fin sa-i cer.“

Far-a pierde vreme, vitelul porneste,

Ajunge la unchiu, cearca a intra;

Dar pe loc o sluga vine si-l opreste:

„Acum doarme - zice - nu-l poci supara.“

- „Acum doarme? ce fel! pentru-ntia data

Dupa-prinz sa doarma!

Obiceiul lui Era sa nu saza ziua niciodata;

Ast somn nu prea-mi place, si o sa i-o spui.“

- „Ba sa-ti cauti treaba, ca maninci trinteala;

S-a schimbat boierul, nu e cum il stii;

Trebuie-nainte-i sa mergi cu sfiala,

Priimit in casa daca vrei sa fii.“

La o mojicie atita de mare,

Vitelul raspunde ca va astepta;

Dar unchiu se scoala, pleaca la plimbare,

Pe linga el trece, far-a se uita.

Cu mihnire toate baiatul le vede,

Insa socoteste ca unchiu-a orbit;

Caci fara-ndoiala nu putea a crede

Ca buna lui ruda sa-l fi ocolit.

A doua zi iarasi, prea de dimineata,

Sa- gaseasca vreme, la dinsul veni:

O sluga, ce-afara il vedea ca-ngheata,

Ca sa-i faca bine, de el pomeni.

„Boierule - zise - asteapta afara

Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.“

- „Cine? a mea ruda?

Mergi de-l da pe scara.

N-am asfel de rude, si nici voi sa-l stiu.“

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Iulie 4, 2013 la 3:39am

Vorbăreţule, mi-ai stârnit nostalgii cu această

fabulă...adoram în copilărie să citesc fabule!

Mulţumesc de vizită!

.

Aurora, cu drag

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Iulie 4, 2013 la 3:36am

Doamna Elisabeta, vă mulţumesc de trecere.

.

Aurora, cu drag

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Iulie 4, 2013 la 3:35am

Ce ştiu eu, doamna Mara?...poate printre

ei s-o fi născut vreo unul cu simţire...

Vă mulţumesc de trecere.

.

Aurora, cu drag

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor