Ora 2.53, 27 iunie, 2012
E întuneric. Noaptea plouă cu durere peste mine. Insomnia e cea care permite dureri să mă doboare în pat. Disperată o rog să mă lase să plec în lumea visurilor curate. Zădarnice sunt așteptările. Închid ochii pentru a reduce din durere. Învăț un aspect important: singurătatea nu poate fi măsurată. Încerc să cântăresc cele mai frumoase clipe din zborul unei lumini. Reușesc să prind o rază din culorile curcubeului. Ea mă plasează la mijlocul circumferinței de culori și de acolo privesc ochii mei ce dau cu nemiluita roua acestei dimineții. Dumnezeu privește această scenă și trmite un heruvim în grabă să prindă o bobiță de rouă. Zis și făcut. Cât ai clipi din ochi bobița a fost pusă într-un sistem de analiză a perfecțiunii. Lacrima se consideră a fi perfectă dacă din ea se poate extrage durerea și tristețes. Extrase fiind, cele două sunt așezate în fața sufletului și rugate să spună cuvinte ce ar da posibilitate ființei să renască din propria durere. Durerea spune cuvântul dorință, iar tristețea cu un zâmbet schițat în ochi spune nu am cuvinte. Eu contnui să stau nemișcată. Mă văd cu lacrimi în ochi, dar nu pot opri trecerea lor. E lucrul firesc a unui om, dar de ce ele nu se opresc??? Doamne, oprește trecerea acstor lacrimi prin ochii mei! Lasă omul fără durere și tristețe. E mult prea mare această noapte ca să mai am timp să dorm. Voi ațipi într-o zi, dacă singurătatea mă va ocoli!

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor