reţeaua literară

poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare

Melci obosiţi

suntem
interioare cu pereţii aproape

constrânşi să desenăm
mâini întinse / degete apucând

vise pironite / înfipţi în contexte / giruete
carcase de lut într-o culoare gigantică

* * * * *

nu ne aude
nici

nu ne vede
nici

nu ne spune
nici

n-ajunge să bată ritmul
la uşă / intrând / nici

auzindu-ne / nici
văzându-ne / nici
spunându-ne / nici
uitându-ne într-o spirală
totodată / niciodată
uitându-se
spunându-se
văzându-se
auzindu-se

* * * * *

am învăţat să fim sfărâmaţi
să mergem încet / cu fericirea-n spinare
încet / cu fericirea-n spinare

dumnezei apocaliptici
constrânşi să lăsăm urmele în femei

Vizualizări: 31

Îmi place

Membri cărora le place: 1

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Carmen Ciumărnean pe Decembrie 1, 2010 la 11:08pm: Mi se pare senzaţional poemul tău...remarc "interioare cu pereţii aproape", "să mergem încet / cu fericirea-n spinare"...impactul este imediat...iar finalul întregeşte, chiar dacă - la prima citire - pare că rupe textul...ultimele două versuri sunt extrem de sugestive...mi-a plăcut mult, felicitări!

Comentariu publicat de Alexandru Samoila pe Martie 23, 2010 la 1:43pm: Din teama de a nu fi uitati in spirala timpului,ne straduim sa ne lasam urma efemerei fiintari in trupul femeii,caci ea e zamislitoarea izbavirii noastre prin urmasi!

Comentariu publicat de Dedu Vasilgu pe Martie 13, 2010 la 8:40pm: Ma bucur ca te-am descoperit si ca suntem prieteni.
in alta ordine de idei > pertinenta observatia lui s.g.b. despre final, chiar dac-o spune...poetic.

Comentariu publicat de Nechita Diana Monica pe Februarie 13, 2010 la 3:05pm: Foarte frumos, desi nu pra ma pricep eu la comentat.Mi se pare foarte profunda poezia:D:D

Comentariu publicat de Stoian G. Bogdan pe Ianuarie 10, 2010 la 11:54pm: te-ai apucat de fumat iarba, cornel? :D e misto textul, doar ca finalul nu merge. si-as zice sa-l opresti la sfaramati. lasa ceva in tine cand il opresti la sfaramati. o stare. asa, cu dumnezeii apocaliptici si cu femeile o dai in mistouri & futi poemul.

Comentariu publicat de Lara Vama pe Ianuarie 10, 2010 la 10:54pm: Somnul care inghite omul
m-a sorbit dintr-un ochi
acum cresc din capul lui palmele mele
indreptate spre cer
cu varful degetelor
imi caut ingerul pazitor

asa ma trezesec dimineata
cu oasele rupte
amfibie
cu inima stransa in pumnul lui
in intuneric
pot descifra harta destinului
scrisa cu dare de sange
vinisoarele firii, ne-fiirii

ii aud gandurile carnivore
la masa festinului

alunec spre nord