lângă mine merge trecutul

cadenţăm amici

liniştit

uneori prin întuneric

mă strânge de mână

deschide uşi de nevăzut

 

când e trist stă ascuns

sub sacoul meu vechi

cocoaşă dureroasă la ploaie

la frig

nu  vorbeşte  nu îl întreb

noaptea doar îi aud oftatul

din perna vecină

poate de bătrâneţe

sau plictiseală mă mint

 

ştiu că ar vrea să plece

să-mi găsesc singur paşii

către altă zi

 

dar protector se teme

că nu am întinerit destul

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor