Mergi înainte, călătorule, ca să pot fi şi eu străină

O, călătorule străin,
opreşte-te din drum o clipă!
Simt nevoia să spun cuiva
povestea durerii mele numită iubire
ce-mi stăpâneşte inima.

Aş spune-o vântului,
dar vântul ar risipi-o în cele patru zări
şi ce ar mai fi viaţa mea fără amintirea Lui?

Aş spune-o râului,
dar apele curgătoare ar spulbera-o în mare
şi ce ar mai fi iubirea mea fără durerea
ce mi-l ţine pironit în inimă?

Aş spune-o timpului,
dar timpul este el însuşi o poveste
ce-şi goleşte în univers durerile şi bucuriile,
din desaga fără fund;
nu are vreme şi pentru mine.

Călătorule, vreau să-ţi spun ţie
povestea durerii mele;
simt că te mână în lume tot o iubire tristă
şi numai tu m-ai înţelege;
ţi-o spun fără ruşine,
fiindcă în curând voi porni pe urmele tale.

O, călătorule străin,
iubesc un om cu suflet minunat;
şi el mă iubeşte,
dar ne-am întâlnit la o răscruce de timp,
când întâlnirile sunt dureroase
şi drumurile noastre nu au putut curge alături,
unindu-se.

Eu, m-am născut prea devreme, el, prea târziu.
Mergi înainte, călătorule,
ca să pot fi şi eu străină.

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Tatiana Cosmescu pe Februarie 6, 2011 la 7:03pm
Un poem care patrunde dincolo de adancul inimii!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor