MESAGERII LUMINII

 

În catedrala Luminii se-nalţă iubirea ce mângâie umerii

Răbdării zdreliţi de patimi şi ispite pământeşti

Dureri nebănuite se-nfig în trupuri pline de dumnezăire

Şi-n mintea cea curată se-agită îndoieli sfărâmate

De tăria lor de caracter, de credinţă şi-apostolat divin

Ce bucurie mai mare-i decât un suflet aninat de zâmbetul sublim

Al mesagerului celest venit în lume printre minunaţi samariteni

Să vindece, să-ndrume suflete pierdute din turma cea de oi

Şi calea să o lumineze cu torţe mari ce sfâşie-ntunericul

Prin care orbecăiesc în disperarea lor nefericiţii soartei

Ridicaţi-vă din praful de tină al planetei trecătoare

Sorbiţi cuvinte vii din cupa plină de bucatele cereşti

Şi astfel întăriţi veţi merge pe drumul mântuirii

Căci nu-i nimic mai trainic şi neprihănit

Decât LUMINA LUMII, care pe voi v-a zămislit.

 

Satu Mare, D. Timerman 18 iunie, 2012, ora 3,48.

 

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor