- Cununa lunii cade pe asfalt

Și liniștea e transformată-n cioburi,

Pe colțul nopții dure, de bazalt,

Se-aprind a timp târziu câteva globuri,

 

Din simfonia liniștii respir

Parfumul tău cu note de luceafăr

Și parcă-mi curge-aroma de ghimbir

Prin venele zvâcnind... Și-mi spun: "sunt teafăr!"

 

Dar până când? Mă-ntreb privind în gol,

Că-mi rătăcești prin vise, nărăvașă?

Am fost cândva, sălbatic ca un trol,

Azi sunt un mânz și-alerg doar în cămașă.

 

- Pe zei îți jur că timpul stă pe loc,

Când luna-mi țese galbene eșarfe,

Un curcubeu port strâns peste mijloc,

În ceruri cântă îngerii la harfe.

 

Iubirea e-o magie. Nu dezvolt,

I-am studiat deliciul, sensul, vraja,

I-am străbătut cu pasul dezinvolt

De mii de ori și mările, și plaja.

 

Pe valuri 'nalte-am învățat să merg

În căutarea ta, când împotrivă

Ne-au fost atâți... Nu mi-am dorit să șterg

Hotarele care mă țin captivă.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor