mi-am semănat străbunii în gropile de ieri și-acum gândesc că în astă dimineață soarele a răsărit dintr-o gură de canal


.
nu aveam somn priveam oripilată păianjenul escaladând
piciorul meu
credea probabil că-i traseul ce-l conducea spre Dumnezeu

din când în când mai poposea (se culcusea
se adăpa) săpând adânc în carnea mea
ghidat fiind de steaua sa
părea că-i Mag
dar nu era !)

exploatez fiecare orizont de-al Tău
cum aș scoate cărbunele din mină
mi-e foarte greu s-o fac forând doar cu genunchii
pardoseala Bisericii

nici o frunză nu merită smulsă
și nici o muscă lipită de perete
dar doamneeeeeeeeeeeee tu îmi zici că
mi-am pierdut cârma într-o gură de canal

printre ace ca printre tentații adolescentine
fac slalom ca o vidră adulmecându-și hrana
(în neumezeala aceea
am îngropat un mâine)
sufletul dintr-o pasăre înjunghiată

Vizualizări: 58

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor