Mi-e dor de tei, mi-e dor de noi, mi-e dor de ei!

aş vrea s-atingem noi, ce îngeri i-au atins,

aş vrea să plâng ce-au plâns şi ei,

aş vrea visarea lor în fiecare vis...

mi-e dor de ei, de noi...sub ramure de tei!

cum ei păşeau...pe urme suprapuse-alăturând,

trăind pe gânduri de-o lungime-n univers,

ca ei aş vrea să-mi scrii în fiecare gând,

să reclădim statornicie-n toate, plinătate-n vers...

mi-e dor să-i ştiu în fiecare ram, în ficare frunză,

din dor în dor să aflu şoapta lor,

să-mi scriu ca el, iubirea cu o muză,

când muza vrea...devii cu ea, ca el, nemuritor...

aş vrea să-i fiu şi nemurire ei,

cuvântul să i-l dau întru destin asemeni,

din rădăcini adânci răsară pui de tei,

iubirea e deajuns câd sufletele-s născute-n gemeni! 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor