Mi-e sete și prin ușă trece-un vânt

cu-aroma ce-a mai fost aici cândva,

când ai promis că jocul tău e sfânt,

dar tu visai că sunt altcineva.

 

Plângeai atunci, am plâns și eu în ton,

am suferit pe-o margine de ram,

tu te gândeai la tipul în veston,

eu cântăream în ochii tăi un gram.

 

De câte ori în palmă te-am primit,

m-ai părăsit pe primul țărm pustiu,

eu am rămas în urma ta uimit,

privindu-te cum zbori, ca un scatiu.

 

Mi-e sete și prin ușă trece-un vânt

de când plângeai pe tipul în veston,

dar promiteai că jocul tău e sfânt

și-am plâns mereu în doi pe-același ton.

 

Din volumul Apasă tasta enter  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor