- Mai dă-mi un strop de elixir, pocalul

E gol de-atâta timp şi simt că doare

Pământul ars de dor pe care valul

Nu l-a atins demult, fă-mi o favoare

 

La miezul nopții să cobori pe scala

Cu rimă-nperecheată, din aripă

Să baţi ușor când îți deschizi petala

Și n-am să fac din dragoste risipă.

 

Mi-e setea ascuțită ca o lamă,

O simt cum taie inima în două

Şi uneori în pieptul ars o teamă

C-ai să dispari cu primii stropi de rouă.

 

- Eu i-am plătit cu vârf dobândă vieţii

Să pot urma un drum trasat de tine,

Ne-am căutat în anii tinereţii

Amnezici, goi, pe continente pline

 

De spini înalţi şi albii de hârtie

Prin care curg izvoarele tăcerii,

Şi totuşi, vezi, destinul meu se scrie

Cu mâna ta. Prin edenul tău merii

 

Nu-s interzişi, deci fără nici-o teamă

Hai să gustăm din fructul lor dulceaţa,

Când Dumnezeu, zâmbind, ne-o cere vamă

Să-mpodobim cu stele dimineaţa.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor