credeam că îmi vii când te-am văzut,

dar tu, mai rău...te-ai dus...

așa de greu ți-e anotimpul...revăzut,

că tu-l credeai apus...!?!

 

așa de scurt ți-e răsăritul,

ori ți-a întunecat vreo stea lucirea!?

poate-i de vină infinitul,

că...ți-o fi îndepărtat și el...venirea !

ori, poate și luna plină-i vinovată,

că nu-ți mai dă o pildă...

ori chiar și stelele târzii, se sting...odată...

mai cad și...cine să  le-aprindă...!

atâtea forme...fără chip...

rămân cu-atâtea semne de-ntrebare...

îmi vii să-nvii un anotimp...???

te-aș înălța deapururea, ca stea necăzătoare...!

 

Vizualizări: 67

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Mai 6, 2013 la 10:16am

Mulțumesc Mara, pentru această formă, cu chip...ceresc...!

Comentariu publicat de Maria Vo pe Mai 6, 2013 la 7:28am

 "... atâtea forme...fără chip... rămân cu-atâtea semne de-ntrebare... te-aș înălța deapururea, ca stea necăzătoare...!"

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor