gândesc că și veșmântul e o dublură a pielii
îmi îmbracă trupul
pe cel din lut și praf
cum galbenul îmbracă melancolia verii
și lasă-n palma frunzei nescris
un epitaf
sunt homo sapiens modern
artificial
cred doar adevărul tăiat de văz în două
miros cu pipăitul aud
cu pas egal cum pulsul clorofilei își bate stângul
în rouă
ador lâncezeala zilelor cu ploi
îi întețesc în sobă tăciunii limbii focul
un fel de dans de umbre
ca un pas în doi bătut în gol
cu jocul de-a norocul
și zornăitul lanțului de vorbe
a pustiu să-mi înfășoare ca pe glezne gândul
abia atunci sunt eu
ce n-am putut să fiu

pe cel dorit de mine cu însumi
îmbrăcându-l

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dan Tipuriță pe Octombrie 4, 2015 la 7:20am

Mulțumesc pentru apreciere D-le Caracaș. Cu prețuire.

Comentariu publicat de Caracas Mircea Florin pe Octombrie 3, 2015 la 12:13pm

gândesc că și veșmântul e o dublură a pielii
îmi îmbracă trupul
pe cel din lut și praf
cum galbenul îmbracă melancolia verii
și lasă-n palma frunzei nescris un epitaf

Ajung la  adeverirea cuvintelor lui Olivier Clement cu ,  imbracamintea mea este un sac de piele Deosebit

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor