Moartea se-mbracă-n alb ca o mireasă
Și-i toată din zăpadă-n fulgi, geroasă
Își aducând din trenele-i troiene
Întinse dinspre dealuri, pe poiene
Viforind drumurile, în sulițe arzânde
Tăind în pilea întărită strii nesângerânde,
Răcind metal atins în lipici dureros
Cu junghi lemnos, parezic, înfipt până la os
Și tremur brusc, spasmodic, ce suflu îl încleștează
Pe gât, în diafragmă, pe piept îl agresează,
Obrajii-mbujorând în gri, gene plăpânde
Le franjurând dantele sticloase, înțepânde.

Și cum nu-i interes cuiva să se îngrijească
Să aștearnă cale sigur, nu moartea să o nască;
Ea-n loc de coasă ține ciot alungit de sticlă
Topită pe asfaltul din negrul alb de țiplă
Și-a întins și-azi nesimțirea, o pururi nesfârșită,
Pe ruta în câmp zdrobind o tablă velurită
Cu bieți ca noi lăsați la voia întâmplării,
Crezând în siguranță, în vis întins răbdării...
Și duși au fost pe veci așa-zișii ”importanții,
Scopul suprem de bine... S-au pierdut doar votanții!?

Morală nu-i, că n-o au aleșii ”dirijeanții”
Ce banii împart, servicii ”Stat” (stând), executanții...
... Și-i pierdere, e drept, pe-alocuri pe-o centură
Fără măcar de sare, ce-o țin c-un ”bun... de gură”!
28.01.2012

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor