Moartea trandafirului negru ,

Sahara e nimic pe lângă ochii tăi goliţi şi pustiiţi
De teama însingurării clipelor rămase fără noi,
Tu mai trăiai dar trandafirul negru din ochii tăi cuminţi
Mai stăruia în clipa ultimă ucisă pentru amândoi.

Te văd şi-acum venind zâmbind pe-aleea pietruită
Din parcul cu salcâmii tineri şi-adoua oară infloriţi,
Având mereu ascuns un trandafir în hârtie fină ceruită
Iar când mi-l ofereai toţi trecătorii rămâneau uimiţi.

Te aşezai frumos îngenunchiat pe prundul dezgolit
Şi un sărut înlăcrimat lăsai pe negrele petale,
Iar luna apăra văpaia şi tumultul atât de domolit
Precum iubirea mea imacultă ca florile ieşite-n cale.

Te-am întrebat apoi de ştii ceva de trandafirul negru
Nu mi-ai răspuns şi-o lacrimă în suflet ţi-am simţit,
Deşi ştiam că eşti atat de sincer şi mereu integru
Am bănuit îndurerată că trandafirul negru a murit.

autor florentina craciun fabyola
30 mai 2009 .

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de florentina craciun fabyola pe Mai 31, 2009 la 10:08pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor