M-am întors cu faţa la cerşaf,
am acoperit cu mine cerşaful,
patul şi toate amintirile.

Am numărat şi-am pierdut şirul…
Mi-ar fi plăcut să nu spun
să nu tac, să nu mor.

Viaţa e o profesie liberală…
şi ne-agăţăm de ea cu
toate cârligele de rufe... cumpărate...

Ne uscăm…
ne ia vântul…
ne calcă-n picioare
copii neatenţi, inocenţi…
şi bărbaţi prea preocupaţi de sinele lor
şi de negrul de sub
unghii…

Vizualizări: 109

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Septembrie 3, 2013 la 12:17am

Mare dezamăgire expusă pe calea slovelor. Şi totuşi... viaţa merge mai departe, şi fără bărbaţii mult prea preocupaţi de sinele lor! :))) Nesecătuite frâie ale imaginaţiei mai sunt poeziile. Toată consideraţia!

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Septembrie 1, 2013 la 10:04pm

Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor