Prin scorburi de timp
cuibăresc frustrările noastre
un univers cât o carte de colorat.

Eu ți-am colorat asfințitul
cu spovedania unui fluture de-o zi,
tu mi-ai spus că totuși iarba-i verde
chiar dacă daltoniștii o văd roșie,
că între noi doar zarea e albastră
și că în sfera asta culorile au fiecare locul lor.

În pieptul nostru o vișină putredă
dansează într-un vis de sâmbure
tangouri purpurii de belladonă.

Tu în picioare,
eu în mâini,
pășim unul pe lângă celălalt
într-o ancestrală monadă de alb și negru,
intersectați doar de albastrul zării.

Suntem visul cel dintâi
și cel din urmă coșmar
al aceluiași zeu păgân.

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor