- Am observat că îţi place să scrii!
 
 - Ai observat bine...cam târziu parcă.
 
 - Cum reuşeşti să pui cuvintele pe hârtie?

 

- Le... ascult. Le simt în vârful degetelor şi nu mă lasă până nu le pictez în semne şi caractere pe care doar inima le cunoaşte.


 - Adică, ele, cuvintele, îţi vorbesc? Ca şi cum ai auzi o voce? Sau poate mai multe?


 - Exact. Dintre toate, cel mai mult îmi place vocea aceea subţire şi ascuţită. E foarte supărată când îmi vorbeşte şi cred că are cele mai multe lucruri de spus. De fapt, pe ea o ascult cel mai mult. Am botezat-o Maite.
Observă orice pată ştearsă din cuvintele mele şi nu ezită să îmi reproşeze că o plictisesc. Vom fi prietene bune într-o zi, chiar dacă ea nu ştie asta, încă.


 - Înseamnă că nu doar le auzi, dar le şi asculţi?


 - Încerc să o ascult. Ea este conştiinţa mea.

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Septembrie 7, 2011 la 12:28pm
cuvintele vorbesc...  pe hârtie

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor