Morbid

[Dumitru Vlad]

Moarte sare coarda în faţa blocului
cu-n rânjet pe faţă,
face flipuri, tumori şi agrafele-i joacă,
un fluture se oftică, cineva de la etaj urlă,
praf prin gene.

Moartea şi prieteni pe metereze
cu ochi lucioşi,
eroii afumaţi de mâine,
pe sub glugă, peste glugă, prin glugă
le ard vocile,
dublu-click pe trăgaci,
o venă icneşte în artificii skittles.

Moartea la servici cu cearcăne,
ce zâmbet distras,
cravata-i se agită în clinchet,
trecători îşi lipesc obrajii de vitrină
şi se preling mai departe,
tremură neoane, tremură hâra de pe geam
tremură minţi, tremură secundarul,
Oraşul îşi arată ridurile.

Moartea pe trotuar cu carton,
numără păcate şi râde,
şuşotesc umbre împrejur,
ascuţeşte un deget,
un scrib, o călimară şi un mesaj:

"Daţi şi mie o viaţă."

[Alexandra Maria Mâinea]

Ultima moarte despre care citisem era cea a lui John Milton din Paradisul Pierdut, care nu avea altă însuşire decât răutatea, a ta însă e moarte care trăieşte şi tânjeşte după viaţă, e comică şi copilă, şi adultă, şi tragica. Cânt îţi citesc poezia am impresia ca ai dezvoltat un citat de al lui Haruki Murakami ‎"Moartea nu se afla la polul opus al vietii, ea face parte din viata." - Pădurea Norvegiană. Frumoasă poezia ne aminteşte că moartea e printre noi - un motiv pentru care ar trebui să trăim nu doar să existăm. Succes :D

[Florin Stroe]

Poti sa faci haz de necaz, dar este si mai indraznet sa faci haz chiar de moarte. E straniu sa te gandesti ca pana si ea are latura sa creatoare.

[Valentin Jantea - zis Valuca]

in texte pe blog am postat fara a mentiona ca cele citeva rinduri se regasesc pe coperta IV a trilogiei, partea I-a: "Comorile baronului Valuca von Botosani". cu iertaciunile domniilor voastre. valuca

[Dumitru Nicusoara]

Sa inteleg ca moartea e obosita de serviciul ei si... invidioasa pe noi oamenii.... vrea si ea o viata? Suntem tari... cu viata noastra... asa cu bune cu rele.

[Valentin Jantea - zis Valuca]

de mi m-am luat cu moartea la trinta
nici pina azi nu avem un cistigator
dar stiu destul de bine ca o sa vina
si acea buna si miluita dimineata
cins n-am sa pot s-o mai izbesc
peste covorul inflorat din camera vietii
unde ne-am petrecut impreuna
cei citiva zeci de ani si amintirile
de cel putin citeva dute de ani.

atunci voi sti ca imi iau ramax bun
de la camera cu sperante si griji
de la florile cind pastelate cind reci
cind calde sau doar opace noaptea
de la covorul ros deacum de-atita lupta
si-am sa ma asez in lotus imperfect
am sa-mi intind oasele in sfirsit
si-am sa oftez cu lacrimi din suflet
conducind moartea pe ultimul drum.

Valuca

[Alexandru Boris Cosciug]

O viata cotidiana, frumos descrisa in cateva cuvinte, incheiata cu un final ce ne duce cu gandul la speranta marinarului naufragiat care a pus mesajul intr-o sticla. Felicitari!
"Din cosciug, inchis aproape, iese zbor de biruinta." _ Macedonski,
fara nici o referire la numele meu sinistru

[HALAS ELENA DORINA]

Din tot acest morbid,Moartea cere o viata ......o viata de trecut dincolo .....sau o viata de trait......cu bune cu rele ,cu blocuri, tumori , eroi afumati, cu hara pe geamuri viata e interesanta si trebuie traita frumos , trecand in spatele mintii acest urat . Felicitari!

[Lazăra Elena - Gabriela]

frumos si realist portret al mortii ;)

[Diana Frumosu]

WOW
superb !!!!!