Moscul

Moscul include o intreaga clasa de substante odorante folosite ca note de baza in parfumerie. Acesta minunata nota animalistica creeaza un fundament, o temelie pe care se cladesc restul de umbre si nuante aromate ale compozitiei. Moscul este cea mai des folosita materie prima, el fiind prezent in compozitia aproape a tututror parfumurilor, fapt ce poate fi usor verificat cu functia sitului Fragrantica de cautare dupa note . Ceea ce il face atat de indispensabil in industria parfumurilor este proprietatea sa unica de a echilibra compozitiile, adaugandu-le o tusa subtila de senzualitate si caldura. Este laudat si ca fiind un minunat fixator, care reduce rata de evaporare si permite compozitiei originale sa dureze mai mult timp, pastrandu-si mirosul ei propriu.


Mosc este un cuvant care, initial, descria o substanta maronie cu miros patrunzator, secretata de cerbii moscati din genul zoologic Moschus. Masculul acestei specii are o glanda moscata, ce se gaseste intr-un sac pozitionat intre genitale si buric si care secreta feromoni puternici pentru atragerea femelelor. Se spune, inca din timpuri stravechi, ca mireasma nemaipomenita de mosc actioneaza ca un afrodisiac excelent, iar stiinta moderna a oferit explicatii. Desi dezbaterea pe marginea feromonilor sexuali continua, exista oameni de stiinta care sustin ca mirosul de mosc se aseamana in mare masura cu mirosul hormonului barbatesc testosteron, care actioneaza si ca feromon uman.

Termenul de "mosc" este utilizat adeseori pentru a descrie un spectru larg de substante "moscate", note naturale cu caracter animalistic, cum ar fi Civeta, Castoreum si Hyrax, sau diverse moscuri sintetice, cunoscute si ca "moscuri albe", care sunt create in laboratoarele de chimie. Moscul de cerb, veritabil, a fost utilizat si laudat de mii de ani ca unul dintre cele mai pretioase materiale din parfumerie. Acest animal minunat se poate inca regasi in padurile montane din India, Pakistan, Tibet, China, Siberia si Mongolia, desi este pe lista speciilor amenintate de disparitie intocmita de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor Naturale (International Union for Conservation of Nature and Natural Resources -IUCN). Populatiile de cerbi moscati sunt amenintate in existenta lor de existenta unei piete negre pentru comercializarea moscului din glandele lor, cu preturi atingand aproape 45000$ pe kilogram. Moscul veritabil este unul dintre cele mai scumpe produse naturale de pe lume, el fiind mai pretios si decat aurul - al carui pret maxim al tuturor timpurilor a atins recordul de 1913,50$ pe uncie ( 1 uncie cantareste 0.0284 kg). Deosebit de ingrijorator este faptul ca de la un animal se pot extrage maximum cateva grame de mosc, fiind necesara uciderea a circa 160 cerbi pentru a colecta 1 kg de mosc natural. Este posibila si prelevarea glandei fara uciderea animalelor, dar, din nefericire, braconierii aplica acest procedeu foarte rar, preferand, de regula, sa omoare cerbii.


Moscul de cerb era cunsocut inca din Antichitate, iar primele referiri scrise la uzul sau in parfumerie conduc la parfumeurii bizantini si arabi din secolul al VI-lea. El era folosit din belsug de califii din Bagdad si la mare pret printre arabi. Aceasta materie parfumata era, chiar, adaugata in mortarul folosit pentru ridicarea peretilor de moschei, cu scopul de a emana efluvii fermecatoare ori de cate ori soarele va incalzi moscheile. Filozoful arab Al-Kindi, care a scris sute de tratate despre diverse teme, inclusiv despre parfumuri, mentiona includerea moscului in multe retete de parfumuri, promovandu-l ca pe unul dintre cele mai pretuite bunuri importate din Orient. Cu toate acestea, moscul nu a fost folosit numai pentru proprietatile lui odorante, ci si cu scopuri curative. Tamaduitorii arabi si tibetani il utilizau ca stimulent al sanatatii masculine, in practicile ayurvedice era folosit in tratarea bolilor cardiace, mintale si neurologice, si, inca si in zilele noastre, el detine un rol important in medicina chinezeasca traditionala, fiind inclus in retetaul a peste 300 de remedii.

In parfumerie, termenul de "mosc" nu este intotdeauna aplicat pentru a desemna un ingredient concret, ci, mai degraba, el descrie impresia generala a unei compozitii de parfum. Aroma naturala a moscului este foarte complexa si, de regula, ea poate fi descrisa cu atribute foarte diferite, chiar contradictorii: de la dulce, cremos la pudrat sau prafos si pana la bogat, opulent, ca pielea, condimentat sau chiar lemnos. In mod caracteristic, se spune despre nota de mosc ca este o nuanta animalistica, de o natura plina de viata, oscilanta, adesea contrastanta. Mirosul tipic de mosc se dezvolta din tinctura de mosc natural dupa ce componentele ei volatile s-au evaporat, ceea ce permite notelor calde si senzuale de "mosc veritabil" sa vina la suprafata.
Angelica archangelica
Pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, moscul natural a fost folosit extensiv in fabricarea parfumurilor, inainte de a deveni prea scump si prea controversat. Din fericire, exista unele plante care impartasesc aceleasi proprietati odorante cu moscul animal, ele fiind capabile sa produca lactone, compusi macrociclici cu miros moscat.
Ambretta de Bob Richmond
Multe din aceste plante, cum ar fi aglica de gradina (Angelica archangelica), floarea de mosc (Mimulus moschatus), abelmoscul sau semintele de ambretta (Abelmoschus moschatus), sunt astazi larg utilizate ca substitute ale moscului animal.
Floarea de mosc de alexlomas

In 1888, chimistul Albert Baur a fost primul care a descoperit un mosc artificial. Aceasta a fost o descoperire cu totul intamplatoare, petrecuta in timp ce chimistul experimenta cu explozivi de tipul TNT. Dupa o incercare de a produce un tip mai eficient de trinitrotoluen, el a constatat in aer un miros foarte placut, moscat, pe care l-a atribuit produsului denumit ulterior nitromosc. Nitromoscul a fost primul din familia sintetica a moscurilor, dar folosirea lui a fost interzisa, din cauza instabilitatii sale chimice si a potentialei sale toxicitati. Mai tarziu, au fost sintetizate moscul policiclic si apoi clasele de moscuri macrociclice, dintre care primul este foarte larg utilizat in parfumeria moderna. Moscurile macrociclice sunt derivate din plante si se apropie cel mai tare de mirosul natural de mosc, dar productia lor este mult mai costisitoare. Un alt fapt important in legatura cu moscurile macrociclice este acela ca aproximativ jumatate din populatie nu le poate detecta mirosul intr-o compozitie de parfum. Din aceasta cauza, parfumeurii de succes combina, de regula, o mare varietate de moscuri intr-o formula de parfum, pentru a asigura transmiterea la largul public a ideii initiale despre parfumul respectiv.

Folosirea moscului animal este interzisa din anul 1979, in care cerbul moscat a fost pus sub protectie ca specie periclitata. Astazi, nota de mosc alb este una dintre cele mai frecvent utilizate in crearea parfumurilor, oferind o modalitate mai etica si fiind mult mai putin costisitoare decat moscul animal.
Cateva minunate parfumuri ce evidentiaza aceasta nota sunt: Clair de Musc de Serge Lutens, White Musk de la Montale, Musc Bleu de la Il Profvmo si Narciso Rodriguez Essence. Cvartetul moscat a din colectia Illuminum a lui Michael Boadi executa o piesa olfactorie pe diferite variatiuni de compozitie, reflectand caracterul proteic al acestui termen: Cashemere Musk, Rajamusk, Piper Leather si Wild Berry Blossom.
By: Marina Milojević

Vizualizări: 1042

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Florin P pe Martie 12, 2013 la 2:53pm

Pertinenta disertatie a "moscului"!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor