- Mă joc ades prin părul tău, minune,

Cu degetele-l pieptăn spre izvor

Și-ascult povestea ta, când curg pe strune

Metafore albastre. Pe picior

 

Mai zăbovesc o noapte, spre lagună

Împleticit de vrajă mă strecor

Și inima-mi aleargă ca nebună,

Când în adâncul apelor cobor.

 

Sunt consumat de lavă ca o coală,

Cerneala se aprinde-n foișor,

Eu tremur tot, nu știu pe care scală

Cutremurul din mine să-l măsor.

 

- Seismele acestor nopţi albastre

Aprind când trec un foc mistuitor,

Cărbuni încinşi sub trupurile noastre

Şi hainele-aruncate pe covor,

 

Dezordinea din suflete,-ndoiala,

Că până şi săruturile dor,

Obsesia că-mi voi spăsi greşeala

În ziuă când voi învăţa să mor

 

Sub ochii tăi, în braţele dorinţei...

Sunt zilele de-un calm sfâşietor,

Dar nopțile-n adâncul conştiinţei

Pătrunzi flămând, ca visul de uşor.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor