- În aşternutul serilor albastre

Petreci cu ochii negri un fluviu revărsat

Şi zborul lin al păsării măiastre

Prin feeria nopții ce tocmai s-a lăsat.

 

Pe margini dantelate de petale

Găsesc surâsul verii ascuns pe-aici cândva

Şi urma delicată-a mâinii tale

Ce-a mângâiat apusul în căutarea mea.

 

Cu fruntea, tandru, îţi ating piciorul

Îţi tipăresc pe glezne misterioase căi

Ce urcă-abrupt spre coapse... când amorul

Aprinde pasiunea, sunt stele-n ochii tăi.

 

- Am cunoscut iubirea care arde

În aşternutul clipei visate de-amândoi,

Ningeau peste planetă miliarde

De stele, parcă lumea ar fi-nceput cu noi.

 

Sărutul tău mă căuta cu sete,

Ca pe-un pământ edenic, de nimenea atins,

Descoperind parfum de violete

Pe pielea delicată... Nici azi nu eşti convins

 

Că viaţa mea a început cu tine?

Geneza fiinţei mele în dimineaţ-aceea

E culpa ta şi-a graţiei divine

Că din bărbat renaşte, pasional, femeia.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor