poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Ajun de Crăciun, prag de ger și de bilanțuri, prag de alt an, încă unul adăugat, încă unul scăzut.Timpul face socoteli scurte, fură și împovărează în aceeași măsură.
Parcă nici nu simt că vin sărbatorile, sunt zile ca oricare altele, aud o voce din spate și tresar speriată că cineva imi citește gândurile. Am multe eu în cap acum... hmm, să gândesc cuminte. Le mătur, le bag sub preș și scot la iveală altele cu îngerași, colinde și leru-i ler. O să încep să levitez cu atâția îngerași în minte. Chipu-mi strălucește acum angelic... sper. Firea mea versatilă mă ajută.
E a doua seară când ne întâlnim și e bine. Melodii vechi ne incită amintirile și pașii de dans devin nostalgice aduceri aminte. E trecut de 12 noaptea și Crăciunul ne prinde împreună. Băieții au terminat de cântat. Au fost grozavi. Chitarele iau drumul tăcut al huselor iar tobele stau roșii și obosite într-un colț. Nu, nu plecăm încă deși patul ne așteaptă în întuneric, răbdător...
Sunt locuri care te atrag ca un magnet. Involuntar devii dependent de atmosfera aceea specială care se creează acolo și o dată dacă nu ai fost prezent, paradoxal, parcă îți lipsește fumul, scaunul incomod și oboseala aceea plăcută din miez de noapte.
Sunt clipe în care simți că se întîmplă minuni, când sufletul încrâncenat se deschide cotlon după cotlon, cu ajutorul unei melodii, a unui vers, cu fredonarea șoptită sau apăsată a unui cântec împreună cu prietenii. Realizezi că bucuria de-a fi împreună desface lacăte ale tristeții și că da, acolo, ai sentimentul că aparții unui loc.
E Crăciunul... așadar să bem, să mâncăm și să ne veselim, consolându-ne, cum spune o prietenă de-a mea, că „la tăți ni-i greu„
SĂRBĂTORI FERICITE!
Adaugă un comentariu
Sinceră să fiu m-ar fi bucurat niște comentarii la text nu doar la subiectul pe care îl tratează.
Observ cu o anumită stupoare că în general toate comentariile de pe site sunt de bine. E așa o armonie generală, dulceagă chiar și mă întreb oare chiar nu e nimic de cârcotit, inclusiv la mine? Mă îndoiesc. Avem nevoie de sfaturi și critici în egală măsură, să evoluăm fiindcă întotdeauna e loc de mai bine.
Valorile s-au inversat punctele de vedere sunt relative, primordiala este bucuria sufletului si anume sa daruiesti cu puterea de a impartasi public, sa ai un cerc apropiat de prieteni si sa participi la bucuria sarbatorilor comune .Nu se face negatie aspectului material dar se poate reduce prioritatea lui
Să dispretuiesc bunăstarea materială? O Doamne, nicidecum, n-aș putea fi atat de ipocrită. Să fii în mijlocul prietenilor, raportându-mă strict la cazul de față, presupune să ai bani de un suc,bere,etc, să-ti plătești intrarea la câte un concert, să ai cu ce să te imbraci smd.
Ideaa pentru care pledam in text era că banii nu trebuie să ocupe primul loc pe scara valorilor noastre. Că nu trebuie să alergăm disperati după lucruri efemere ci înainte de toate să avem grijă de suflet.
Nu sa nu fi = negativ ci " a nu fi "dupa mine, este egal cu negativ. Cu un singu i, exemplu " sa nu fi fost . . .".
Multumesc pentru observatie
Frumoase ganduri, insa trebuie sa fac o precizare. "Sa fii", cu doi "i", este forma corecta. Forma negativa "sa nu fi" se scrie cu un singur "i".
Asa e lucrurile astea frumoase tin așa de putin dar... gândește-te cum ar fi daca nu le-am avea deloc.
Mircea draga, pai mă contazici cu ceea ce am afirmat si eu că, faptul de-a avea prieteni și tu ai adăugat și rude, de acord, în preajmă mai ales de sărbători e cea mai mare bucurie care nu poate fi înlocuită cu nici o bunăstare materială.
Și cazul meu este...cum este, doar eu știu.
Zile frumoase iti doresc!
...dreptate mare are prietena ta,la toţi ne este greu ,dar chiar şi aşa atât de puţin ne trebuie ca să ne simţim bine orişicând ,să privim înainte spre Lumină , să gândim pozitiv, să sperăm lăsând deoparte pesimismul şi vulgariatea să luăm ceace este mai bun din toate cele , o carte bună , o şuetă cu amicii , de ce nu un ciocan gie pălincă sau ginars , două trei îmbucături să ţină , o floare , multe multe altele , ...o galerie de artă , o lansare de carte , o piesă bună , un concert , un spectacol mai mult sau mai puţin păcătos, o glumă bună , o deplasare la munte într-un tren aglomerat ticsit cu raniţe mai puţin gălăgioase ,un răsărit de soare ...un zâmbet de copil lipsit de grijile scolii , un mulţumesc spontan al unui bătrân în cumpănă,...o nimica toată ca să te simţi minunat , să trăieşti clipa ca şi cum ar fii ultima ...să ai cui spune radios La Mulţi Ani, în sunet de clopoţei , sau de viori cu o cupă de şampanie sau de vin natural de casă oricât de mică sau de mare ...DAR....veselia ţine Doamne atât de puţin şi o luăm de la capăt !
Mi-e dor de o asemenea atmosfera! Sarbatori fericite!
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară