„Un bărbat înnoadă funii groase acolo unde femeia,

subtilă şi strategă din natură, împleteşte fire de păianjen”

Garabet Ibrăileanu

 

- M-ascund după-ntrebări, pretind răspunsuri,

Combin culori de gând inexistente,

Adun sub aripi primăveri, capricii,

Măsor iubirea noastră în procente,

 

Dar ştiu că tu mă înţelegi, iubite,

Alintul meu e-o dulce abdicare,

Când îmi săruţi obrajii uzi de lacrimi

Să-ţi aminteşti că roua dintr-o floare

 

O sorbi. Mi-eşti drag aşa cum numai cerul

Mă-ntâmpină în zori... Tulburătoare,

Tandreţea mâinii tale-mi dă răspunsul,

Dar zămisleşte-o altă întrebare.

 

- Ești ca un paradis plin de enigme,

Minuni răsar sub paşii tăi. Alintul

E ca o poezie ce mă-ndeamnă

Obedient să-i aflu labirintul.

 

Când îți ating tulpina mă-nfioară

Parfumul fin și formele curbate,

Iar roua de pe gura delicată

O sorb ușor când te întinzi pe spate.

 

Atât de dragă nu mi-a fost niciuna

Din stelele pribege-n galaxie,

Ești plină de-ntrebări și de răspunsuri,

Dar tu, minune,-mi aparții doar mie.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

 

Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă  -

Editura PIM Iași - 2016

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor