În colțul meu de umbră 
 îmi aștern lespedea țesută din scântei, 
 ca un soldat fidel în post, 
 și tocul, îmi e armă. 

Am cules 
atât de mulți trandafiri, 
și spinii care m-au rănit 

i-am ars în piua vremii. 
  

Să mă întorc  
unde-am mai fost,  

să cern pătate amintiri 
n-ar  avea rost... 
  
Cândva, 
când răscoli-vei slove-ngălbenite 
te va pătrunde poate 
al înserării geamăt,

să nu blamezi, 

noi toți,

purtăm răboj criptat idem, 
cu vise, cu nevoi, 

și calea-i numai una  

doar pașii sunt 
altfel. 
  

Închid cu lacăte de jad 
în conul meu de umbră, 
vreo două poze 
și un gând îmbălsămat 
cu flori de nufăr. 
  
 17- 01-2014

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor