cât de mult mi-am dorit să văd marea

să caut în nisip urma pașilor tăi

(toată iarna i-am cules din zăpadă

i-am aninat în brad în loc de globuri argintii)

să-i împletesc în mătănii

numărându-le trecerile prin fereastra sufletului

mereu colorată pentru tine

 

mai plouă pe alocuri

dar gândul că valuri înspumate

o să-mi sărute locul unde mi-ai înflorit inima

ca pe-un lotus

să se joace căluții de mare în weekend

îmi dă aripi și sap nisipul cu palmele împreunate

în formă de inimă

poate găsesc scoica în care ești ferecată

 

aladin nu-i singurul care trăiește

într-o poveste fermecată

***

sunt aici

înşir perle negre pe firul timpului

ce trece în absenţa ta

mă împiedic în banchize de nelinişti

aşteptându-te şi nu obosesc niciodată

 

în zori urmez cu gândul pescăruşii

ţipătul lor e sinonim cu chemarea mea

atâta durere e în strigătul acesta

încât ai crede că fanta de lumină îmi răneşte retina

obişnuită prea mult cu întunericul prelung al nopţilor polare

 

dorului de tine nu i-am dăruit un nume

dar îmi amintesc că te-am iubit înainte de-a te cunoaşte

te-am trăit înainte de-a mă naşte

ca pe-o maree tăcută a inimii

 

ioan grigoraș & liliana trif 

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor