înainte de a ne cunoaşte

am înotat într-o nostalgie

a cuiva care să ne semene pe dinăuntru

o împletitură de afinităţi

ecoul exuberant al atingerii

 

o să-mi crească ochi pe vârful limbii

explorând la marginea trupurilor

banchize ce îndulcesc sărătura pielii

te voi cutreiera centimetru cu centimetru

de la un pol la celălalt

sinuoasele şerpuiri înfioară

iedera în care respiră un fluture

 

devin o tornadă care te absoarbe

eşti precum un palat nelocuit

lumina care nu  mai ajunge

sunt o sclavă semeaţă

cu legăturile rupte

da!

sclava eliberată de petronius

înainte de a-şi deschide venele

în apa ca o placentă

 

 

Vizualizări: 500

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Decembrie 8, 2011 la 9:39am

placenta e ceva ca o piele, un înveliș cate nu e lichid.înauntru se află lichidul amniotic , lichid=apă.nu combat, atrag atenția....nu știu cine e petronius tu știi și asta nici nu mă bucură nici nu mă impresionează dar sfârșitul sclaviei sau sclavei poate fi notat așa:înainte de a-și deschide venele direct în placentă.nu e poetic dar e anatomic dovedit.

Comentariu publicat de Ionescu pe Decembrie 8, 2011 la 8:30am

Pasională, sensibilă, imagini bine construite.

Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Decembrie 8, 2011 la 1:13am

E multa dragoste ascunsa in...luminita...ca ne lumineaza si noua sufletele...frumos, dar chestia cu placenta e...izbitoare din punct de vedere gustativ...ai tine de maternitate...

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Decembrie 7, 2011 la 11:15pm

Roaba a unei nostalgii calatoare centimetru cu centimetru nelasand in pace nici bietul fluture sa respire linistit scapata inse de sclavie prin semetia ei. Frumos si plin de dorinta libertatii din sclavia cui ?

Comentariu publicat de dinica ovidiu pe Decembrie 7, 2011 la 9:25pm

iubesc toamna  confirmata in poem

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Decembrie 7, 2011 la 8:36pm

Iedera uneori poate deveni prea maternă și-n strînsoarea ei poate uneori sufoca...”devin o tornadă care te absoarbe”Frumoasă metaforă.

Comentariu publicat de Reuţ Romulus Robert pe Decembrie 7, 2011 la 8:33pm

................orice ROB ,nu este şi nu va fii pe veci un ORB, dar ORBUL este ROB pe veci şi încă pe atât !!!

Comentariu publicat de Luminiţa Petrovici pe Decembrie 7, 2011 la 1:56pm

Maria Elena

Da, s-a întâmplat. Îţi mulţumesc pentru interes si semnul lăsat.

Comentariu publicat de maria elena pe Decembrie 6, 2011 la 10:41am

"sunt o sclava semeata..." imi place versul ... te-ai simtit insa vreodata inrobita total si totusi debordand de fericire?

Comentariu publicat de Luminiţa Petrovici pe Decembrie 1, 2011 la 5:05pm

Marius

Atent observator, deschizi venele unei proaspete respiraţii a versului meu. Îţi multumesc.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor