~ De m-ai lăsa, cât te-aş iubi de mult

Și de ai vrea să îmi rămâi alături,

Aş sta nopţi întregi să te ascult,

Te-aş ridica în sus, spre ceruri.

 

Mi-aș pune palmele ca două trepte,

Să îţi susţină tălpile înspre urcare,

Și le-aş schimba apoi, ca să te aştepte,

Să faci alţi paşi uşori, spre-nălţare.

 

Te-aş apuca de mâini să te ridic,

Să nu ştii ce-nseamnă căderea,

Ţi-aş şterge stropii de sudoare pic cu pic

Şi ţi-aş bătători cu trupul meu, cărarea.

 

Ţi-aş sprijini în palme tâmpla obosită

Şi-aş mângâia-o ca pe o icoană,

Să nu mai ai faţa atât de împietrită

Şi să rămâi curat, fără de prihană.

 

Nu m-aş opri până nu te-ai înalţa,

De m-aş preface într-o mână de petale,

De m-ai călca mărunt fără a te descălţa,

Iar paşii tăi mi-ar fi urmele fatale. ~

Vizualizări: 111

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor