- Când valurile reci se sparg de stânci,

În ochii tăi mă pierd ca-n Marea Neagră

Și simt că în fiordurile-adânci

M-aş rătăci voit o vară-ntreagă.

 

I-atâta liniște în largul tău,

Vântul sărută apa cu ardoare,

Din val în val se naşte-un curcubeu,

E liniște, iubire și mult soare.

 

Un orizont întreg, din est spre vest,

Spre seară pare-un golf care clipește,

Iar stelele se prind în dans celest

Când luna despre tine-mi povesteşte.

 

- Mi-e sufletul furtună uneori,

Adimensional mi-e dor de tine,

Arunc pe plaje aştrii călători

Din valurile ‘nalte şi saline.

 

Te caut în adâncul bleumarin,

Abisul meu, tăcuta mea maree,

În delta verde, fluviu şi destin,

Mă-ntorc la ţărm când tu mă strigi: “femeie”

 

Să-ţi amintesc c-am fost sortiţi să fim

Simetrice dorinţe lumii noastre,

Întâmplător sau nu alcătuim

Eternitatea inimii albastre.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor