muză, muză, joc de umbră
în oraş de tei şi mare
nu ţi-e teamă că vor şterge
pescăruşii a ta cale
când râzând mă cauţi
în cele puncte cardinale
şi nebun te-avânţi – aripile
să-mi simţi aproape
zbor spre suduri cu cocorii şi rândunelele
să ştiu sigur că au ajuns suratele
şi cu tine până la sfârşitul infinitului
nu va şti nimeni când vom obosi puţin,
ne vom aşeza pe marginea câte unui vis
şi cu picioarele atârnând
vom aşeza norii de o parte şi alta
vom juca apoi şah
pe viaţă, pe moarte
moarte de va ieşi când şi când,
nu va conta – nu are putere
în faţa a doi năuci îndrăgostiţi veşnic
viaţă vom păstra, chiar de va semăna una cu alta
nu va fi când să separăm
ne cheamă îndepărtate primele zori
şi oricum e interzis jocul cu norii
cum cu viaţa oamenilor
sau a altor creaturi în lumile de suflet

Copyright Mariana Fulger

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor