În paradis plouă şi ninge cu stele,
îngerii toţi poartă manti de lumină,
nu există nici ziduri, nici zăbrele
ce ar putea opri mângâierea divină.

Ceasul deşteptător nu se cunoaşte
fiindcă aici timpul nu are limite
şi tot ce din când în când se naşte
este armonie de culori şi sunete.

Sufletele se odihnesc pe perne de iubire,
golite de toate stresantele dorinţe şi vise
iar ce au luat cu ele din lume, în amintire,
în cufere mari, din bronz, au fost închise.

Între spaţii, vârtejuri colorate de lumină,
absorb sufletele care se înalţă lin în cer.
Universul întreg seamănă cu o tolbă plină
umplută cu aştri sclipitori şi mult mister.

Viaţa şi moartea sunt foarte bune surori,
fiice ale universului frământat şi etern,
braţele lor sunt mereu încărcate cu flori
şi stăpânesc împreună domeniul patern.

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor