- La miezul nopții am urcat pe scara

Ce mi-ai întins-o într-o zi senină,

Când mi-ai șoptit că tu ești primăvara

Și-ai vrea s-aduci în viața mea lumină.

 

De-atunci am împletit din praf de stele

O insulă pe cer și nestemate

Ai încrustat în versurile mele,

Poemele cu tine sunt brodate

 

Cu stropi liliachii furați din aștri,

Când le-mbrăcăm în slove de mătase,

Se-aprind văpăi în ochii mei albaștri

Și clipele în doi sunt prețioase.

 

- În miezul zilei mi-am purtat iubirea

În văzul tuturor, fără rușine,

Nu mi-am plecat nici capul, nici privirea,

Mi-asum poemul ce-l împart cu tine.

 

Atât de unici, dar similitudini

Ne-apropie c-o forță de magnet

Să ne respingă prin incertitudini...

Tu mă-nțelegi, iubitul meu poet?

 

Sunt un capriciu alb topit sub pleoape

Și tu mi-ești cel din urmă ascendent,

Impardonabil sufletul ne-ncape

În templul unui gând incandescent.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif 

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Aprilie 16, 2015 la 6:14pm

mulțumesc frumos, Aurelia...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor