În vremea ploilor

[Luminiţa Cristina Petcu]

S-ar putea spune multe
despre sentimentul propriilor limite
chiar şi oraşul îşi schimbă pielea cîteodată
şi cerul, şi plaja
suficient pentru a spori deconcertarea
omului care pleacă în fiecare dimineaţă
în excursie
privind oamenii cu mirare cuminte şi placidă
uneori prea slabă pentru propriile teorii.
Aşa înduri: cînd nu eşti de faţă,
nici în eternitate nimic nu curge
mai mult decît dor şi durere.
Se poate spune: mi-e dor de vară, de Il Rosso
sau mi-e dor de o altă lume ori chiar de mine însămi.
Aşadar, de ştiut, de neştiut, de visat.
De tine, ca de mine.

 

[DUMITRU TIMERMAN]

Da, uneori uităm şi de noi înşine...Îmi place poemul, m-am regăsit în el...Şi fotografia asta poetică este nemaipomenită...Cu stimă...Felicitări

[Luminiţa Cristina Petcu]

Adrian, Vali, dle Hatos, vă mulţumesc pentru lectură şi consideraţii!

[Vasilica Ilie]

"Se poate spune: mi-e dor de vară, de Il Rosso
sau mi-e dor de o altă lume ori chiar de mine însămi.
Aşadar, de ştiut, de neştiut, de visat.
De tine, ca de mine."

[Adrian Grauenfels]

dorul de celalat are radacini adanci care se tocesc cu anii si rascolesc brazda sufletelor pana la completa disparitie in abisul uitarii.