Cam pe unde s-au mai așternut fulgii?

Prin sufletul plin de bucuria purificării, 

pe pământul încărcat

de promisiunea unei bogății tomnatice,

pe drumul întortocheat care duce spre  rai

pe care colindătorii vestesc

un Mesia  aflat într-o peșteră.

Ninsoarea cade din cer

la fel ca-n zilele copilăriei mele,

când auzeam colinde îngerești

si când, cu inocența trăirilor,

doream să ating cerul .

Florile de gheață de pe ferestre

se vor topi, lăsând câte o lacrimă

pe obrazul sticlei.

Soarele , cam palid la față,

soarbe picătura,

întremându-se

ca după o boală îndelungată.

Omătul își mai face veacul

pe întinderea pământului

doar  până la săgetarea acestuia

cu ghioceii primăverii.

Speranța revine

când nașterea prevestește jertfa

care duce la înviere.

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Ianuarie 23, 2013 la 9:40pm

Draga Mara Voinas, multumesc pentru popasul facut.

Comentariu publicat de Maria Vo pe Ianuarie 19, 2013 la 10:36pm

 ...s-au mai așternut fulgi prin sufletul plin de bucuria purificării!...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor