vine şi bea apă
îl privesc din nemuririle-mi
şi nu ştiu cine i-a spus
despre fântâna asta cu apă vie
numai străbunii ştiu şi eu
l-aş dojeni, însă
privirea lui cere iertare de fiecare dată
îl scriu încet cum vine
parcă să nu sperie umbra arinului
şi firele de iarbă încolţite printre pietre
ia apă în pumn,
mă priveşte în timp ce bea
şi se-ndepărtează
încet să vină iar şi iar

Copyright Mariana Fulger

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor