ziua aceasta este mai înclinată
decât de obicei
oamenii sunt mai înclinați
și cu gândurile înclinate
nu se mai văd
și păsările
abia ținându-și înclinarea
sapă cu aripile lor în piatra albastră ce se rostogolise în mare
și o înclina
și soarele-nclinat și luna
curg pe-alături de valuri de vârfuri
numai o floare albă de cireș atât de tremurândă
și dreaptă
ridică și reazemă ideile
ce se-nclinaseră

Vizualizări: 100

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Aprilie 3, 2014 la 5:12am

Interesant poemul. Interesantă această surprindere a oscilaţiei dintre planul înclinat al percepţiei vizuale, extrasenzoriale, şi "floarea albă de cireş atât de tremurândă şi dreaptă" - ca simbol al purităţii. Ea, doar ea, puritatea "ridică şi reazemă ideile ce se-nclinaseră"...în faţa incertitudinilor, a nesiguranţei, a căutărilor...Aşa m-am regăsit eu în acest poem, în care o mână nevăzută modelează esenţele trăirii. Cu respect, felicitări...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor