poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
De ce mă lași
Să-ți tulbur iar tăcerea,
N-ai suferit destul și mult prea îndelung?
Oprește-mi mângâierea
Și nu-mi desfă cu gândul părul altădată lung...
De ce nu mă alungi
Cu pietre și cu vorbe reci?
Ți-am fost durere desenată prea curând în vene
Și chin pe zdrențuitele poteci,
Alungă-mă și uită-mă prin nopțile de Sânzâiene...
De ce mă-mbrățișezi
Cu visul și cu vrerea,
Și mă săruți de parcă n-am plecat nicicând?
Tu uiți că ți-am lăsat durerea,
Să te-mbrace-n timpuri, să-ți brodeze marginea de gând?
De ce mă crezi,
Când poate doar te mint?
Și poate-n mine nu-i decât dorința brută să te am,
Atât cât ține-o clipă de alint,
Atât cât ploaia-și desenează urma-nlăcrimată pe-un geam...
Îndepărtează-mă!
Nu merit să mă vrei,
Chiar dacă dorul tot mă doare și încă știu că te iubesc-
Am risipit parfumul florilor de tei
Și am ajuns năluca nopților prin care, către tine rătăcesc...
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria