Singurătatea
oarbă de orgolii şi plină de ifose
se-nchide între pereţii îngălbeniţi de uitare
şi nu se lasă ruptă din trupul stingher
ce nu are putere să se depăşească pe sine.

Singurătatea se întreţine şi regenerează ca şi rutina
cu propriile mijloace fără niciun efort,

numai îndoiala şi teama ucide vigoarea.

Sub stratul de pâclă se-ngraşă obişnuinţa,
pădurea respiră lumina cu vânat cu tot,
se urcă pe ţancuri caprele negre.

Semne de limpezire capătă cerul
şi razele de soare pătrund în adâncuri.

Se vor goli cupele singurătăţii,
orgoliile oarbe se vor topi în eter
şi tot ce începe naşte noi orizonturi

Vizualizări: 4

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor