astăzi
chiar nu am chef
să-mi clătesc picioarele în cuvintele tale
le voi înfige în piept
să șiroiască manta
până vor prinde
gustul verde-al pădurii
le număr clipirile
le pipăi cu buricele degetelor
  poate voi reuși să le deslușesc conturul
au căpătat
tenta argintie a straielor de înțelepciune
*
timpul nu doarme
îmi șoptește la ureche un înger
în nopțile cu lună plină
nici vârcolacii
doar liliecii
survoleză deasupra creștetului infinitul
botezându-și aripile
mi-e teamă
să nu-și agațe zborul în deșiratele-mi plete
*
doar păsările pot face asta
și numai primăvara
înainte ca merii să-mi înflorească pe umeri

Vizualizări: 258

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe August 6, 2012 la 11:24pm

Astǎzi s-a ȋntȃmplat chiar sǎ am chef sǎ deschid linkul acesta. Dupǎ atȃta vreme…

Incepe cu un motiv oarecare, dar puternic, acela de a se detașa de ceva obișnuit, iar apoi pǎtrunde ȋntr-o lume idealǎ, aceea a naturii neȋntinate.

Lumile se ȋntrepǎtrund odatǎ cu motivul nopţii. Culorile devin puţin ȋnchise, ca ȋn final totul sǎ devinǎ alb și pur.

Așa cǎ, acest nechef e de fapt pregǎtirea pentru un nou ciclu al vieţii.

Chef de viaţǎ !

Comentariu publicat de gherbaluta n gabriel pe Aprilie 28, 2012 la 8:44am

felicitari,carmen!

Comentariu publicat de GEORGETA ANDRIES pe Aprilie 28, 2012 la 8:02am

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor