Ne mușcă dinții timpului
 Și rup din noi bucățele mici,
 Sfărâmându-le încet, printre secunde.
 Nimeni nu a văzut un an trecând pe lângă el
 Nici o lună,
 Nici o zi.

 Și, totuși....

 Ne trezim deodată bătrâni,
 Cu spatele încovoiat 
 De cuvintele auzite și neauzite,
 De gândurile vorbite sau nerostite.
 Ducem în spate saci de neîmpliniri,
 Căzuți din înaltul tinereții,
 Și alte fapte cu care ne mândrim 
 Dar pe care nici măcar nu le-am visat.

 Ne uităm înapoi pe cărarea vieții și vedem poduri 
 Acolo unde, când eram mici, vedeam prăpăstii,
 Vedem ape acolo unde credeam că e deșert,
 Vedem câmpii unde credeam că sunt creste
 Și zări de lumina unde credeam că e întuneric.

 Ne uităm înapoi și viața se aude ca o melodie pusă invers:
 Același ritm, o altă operă.

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor