Plecaseră, din trib, de-un an,

Ea tânără, el cam golan,

Cu aere de șef de clan.

 

Găsiseră, cu greu, un loc,

O grotă mare - ce noroc! -

În care și-au aprins un foc.                            

 

O vreme s-au iubit din plin  

(V-aș povesti, dar mă abțin)     

Până-ntr-o zi când, din senin,

Nu știu prea sigur, dar înclin

Să cred c-a prins-o un vecin

Mai vajnic și de-atunci, ce chin!

 

Că, după ce-a simțit ceva

Ce nu simțise, nu credea

Că-n grota ei mai poate sta

Cu unul ce nu-i poate da

Decât mâncare, c-altceva

E clar: nu are ce vrea ea.

 

Văzând ceva că s-a-ntâmplat

Că soața lui s-a cam schimbat,

Și-a zis c-o fi de la vânat

Și de-o tratează de îndat'

Cu plante din ce-a adunat

Va fi, din nou, apreciat.

 

In seara-ceea i-a adus

Un ceai cu leacul presupus.

Privind ulcica, ea a spus:

" Nda vum! " cu-n aer indispus

(" Și asta-i mică!" - am tradus).

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor