Nebunii frumoși ai poeziei universale - Jacques Prévert

El spune NU cu capul, dar spune DA cu inima. Spune DA la ce îi place, dar spune NU profesorului.
Stă-n picioare. E-ascultat şi toate întrebările sunt puse, dar deodată un râs nebun îl cuprinde şi şterge tot:
cifrele şi cuvintele, datele şi numele, frazele şi capcanele. Și cu toate-ameninţările profesorului, sub huiduielile

copiilor sclipitori, el cu crete de felurite culori pe tabla neagră a nenorocirii, desenează chipul fericirii.

Copiii care se iubesc se-mbrăţişează în picioare lângă porţile nopţii și trecătorii care trec îi arată cu degetul.
Dar copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni. Și e numai această umbră a lor, care tremură în noapte stârnind mânia trecătorilor, mânia şi dispreţul lor şi râsetele şi invidia.
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni. Ei sunt în altă parte dincolo de noapte, mult mai presus decât lumina zilei, în orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor