- Spune, descarcă-ţi mintea, face bine echilibrului tău fragil!

-Dacă ar fi atât de simplu!

Am un copil problemă! E foarte bun elev, cel mai bun!!

- Şi, nu îţi este de ajuns?

-Nu, nu îmi este de ajuns!

Doina începu povestea. Cu aceea zi de toamnă în care îşi vizită elevul, la el acasă. Doru, la început nu fusese prea atent. Gândi: Doina îşi face prea multe griji, cred că exagerează. Dar, ceva îi atrase atenţia. Numele de Stoican!

- Ai un elev Stoican? Este băiatul inginerului silvic, ce s-a sinucis?

- Da, el este elevul din clasa mea. Se ascunde un mare secret şi bănuiesc că băiatul ştie ceva!

-E foarte interesant ce mi-ai spus, Doina! Doru rămase pe gânduri după ce află despre copil, elevul Doinei. Întâmplător am aflat şi eu ceva legat de aşa zisa sinucidere a lui Stoican, sinucidere în care nu cred. Am un vechi prieten, Dumitru Pop, care îl cunoştea foarte bine pe Petru Stoican. Cred că erau prieteni. Dumitru mi-a povestit cu ceva timp în urmă că aflase de la Stoican că nevasta lui are un amant, şi unde mai pui că se căsătorise cu ea din nu ştiu ce fel de obligaţie, dar tot el i-ar fi spus... Dumitre, o greşeală de tinereţe şi nimic nu rămâne neplătit. Dumitru, i-ar fi aflat le cei doi iubiţi, în mare tandreţe, astfel că şi-a dat seama că Stoican a avut dreptate. Întorcându-se de la Ocolul Silvic unde se dusese pentru un control (e silvicultor, inspector zonal) anunţă organele care făceau ancheta morţii suspecte a lui Stoican, de ceea ce văzuse. Deocamdată, încă se fac cercetări, lipseşte un element important în desfăşurarea anchetei. Şi acum aud de la tine că băiatul lui Stoican este elevul tău, şi că ar şti ceva legat de moartea tatălui. De ce nu mi-ai spus asta mai demult?

- Stai, dragă, dar nu a venit vorba despre asta, de ce să-ţi fi spus?

Şi să-ţi mai spun ceva important! Copilul mi-a dat de înţeles că ştie ceva, dar eu nu-l pot forţa să-şi destăinuie secretul. Este vorba de mama lui, aici el hotărăşte, nu crezi?

-Nu, nu cred, Doina! Nu este bine! Trebuie să faci ceva!

-Ce să fac? Nici eu nu ştiu cum să procedez!

.- Să stai în mod foarte serios cu băiatul de vorbă, explică-i!

Dar lucrurile s-au amânat. A venit vacanţa.
          - Plec la Buşteni, acolo voi face şi revelionul, îi povestea Doina, prietenei, Luci.

-Nu încerca să mă faci invidioasă! Chiar mă bucur pentru tine, Doina! În ultimul timp ai devenit nesuferită, mai scap şi eu de ţine două săptămâni.                                                                      Luci, râse, tot ea de vorbele ce-i spuse, nu de alta, dar să nu creadă Doina că ea a vorbit serios.

- Lasă, ştiu eu că te bucuri că te las singură! Victor aşteaptă cu nerăbdare să te ceară de nevastă, acum soseşte momentul aveţi libertate!

- Hm! Ce crezi tu, Doiniţo? Nu aici între patru pereţi mă cere el, de nevastă! Mergem şi noi să petrecem revelionul într-un loc magic. Erau vesele, veneau sărbătorile, însoţite de bucurii.

 

-Ce scurtă a fost vacanţa! Luci, ce-ţi străluceşte pe deget? Doar nu cumva...?

-DA, da! Ţipă Luci, m-am logodit! Poţi să mă feliciţi, Doina!

Se pupară fericite.

- Dar tu, cum te-ai simţit la munte?

- Formidabil! Doru este un partener excelent. Un băiat de nota zece. M-am simţit minunat, m-am refăcut în vacanţa asta, dar nu mi-ar fi stricat măcar trei zile în plus.

- Chiar aşa, Doina? Gândeşte-te, eu am avut concediu doar trei zile, şi până la vară când sunt programată pentru concediu, am să tot muncesc. Acum vezi care este avantajul vostru, a celor din învăţământ?

-Da, te-ai, revanşat, acum, îi zise Doina prietenei. Asta ca răspuns la atacul meu cu ceva timp în urmă. Oftară, amândouă. Ei avem parte amândouă de bune şi rele, asta e! Şi, în continuare ce aţi hotărât?

- Mă laşi singură, te muţi cu viitorul soţ?

-Nu Doina, deocamdată rămân cu tine, nu ne-am planificat nunta, dar îţi mărturisesc, sunt foarte fericită.

Au tot discutat, de toate, făcând şi diverse planuri financiare.

După amiază, am programat o vizită familiei Stoican, doresc să clarific situaţia copilului, va începe un nou trimestru, nu vreau să-l văd din nou trist.

Nu ştiu dacă faci bine, Doina. Femeia aceea, Mama băiatului, e o femeie rea, o să ai probleme, îi zise Luci.

Mă descurc eu, am mai fost acasă la băiat.

Plecă destul de târziu, să fi fost ora patru după amiaz. Urcă mică pantă ce ducea spre casa unde locuia familia Stoican.. Curtea era pustie. Sunt în casă, doar e iarnă! Totuşi, când văd derdeluşul ăsta, m-aş da şi eu cu săniuţa. Cum se face că cei trei copii sunt atât de cuminţi într-o zi de iarnă frumoasă? Intră în curte, se scutură de zăpadă şi bătu la uşă. Auzi paşi mărunţi apropiindu-se de uşă. Băieţelul, fratele lui Petrică deschise uşa.

Petrică, strigă el, a venit doamna ta, de la şcoală!

Băiatul trânti uşa în nasul învăţătoarei, lovindu-i vârful cizmei. Petrică apăru în uşă iertaţi-l, doamna învăţătoare! Doina intră în camera caldă şi curată. Băiatul mic privea la televizor, fetiţa scria la masă, probabil îşi făcea temele, doar mâine începe şcoala, c-am târziu cu lecţiile, gândi, Doina. Petrică, după cum se vedea venise de afară, avea obrajii roşii.

-Ce faceţi, copii? Am venit să văd cum ţi-ai petrecut vacanţa, ai citit cărţile pe care le-am recomandat la oră?

- Am citit, două din ele.

Mama, nu este acasă? Întrebă Doina.

Este în vecini, merg s-o chem, zise fetiţa.

Îşi trase nişte şoşoni pe picioare, şi aşa dezbrăcată ieşi în curte, Doina nu reuşi s-o facă să îmbrace o haină. Aşa e ea, apucată, zise Petrică. Apoi când răceşte plânge şi nu vrea să meargă la şcoală. Fetiţa intră după puţin timp. Mama, o certă  :iar îmi răceşti, fată!

- Bună ziua, domnişoară! Nu a început încă şcoala şi deja aţi apărut? Voia să fie ironică, să-i arate, ei, învăţătoarei că nu-i convine, vizita.

- Mă bucur să vă văd, doamnă Stoican. Ce să fac, sarcini de serviciu. Am fost şi la alţi colegi de ai lui Petrică, minţi Doina. Doresc să vorbesc cu dumneavoastră ceva foarte important. Dacă ne putem retrage în altă cameră, ar fi foarte bine. Poftiţi, domnişoară, am făcut focul în sufragerie, acolo putem discuta.

După ce Doina se aşeză, Florica privind întrebătoare, îi spuse; -

-Ce s-a întâmplat? Vă face necazuri băiatul? Nu-mi vine să cred!

-Nu, doamna Stoican, alta este problema. Având în vedere că începem un nou trimestru, nu pot să-l las pe fiul dumneavoastră în aceeaşi stare, în care se află de un timp încoace. Florica privi mirată şi chiar speriată spre Doina.

- Despre ce vorbiţi? S-a plâns copilul de ceva?

- De ce anume ar trebui să se plângă? Nu, nu s-a plâns, dar e foarte schimbat, şi chiar la învăţătură începe să şchioapete. Bănuiesc că, are probleme acasă! Florica sări, arsă de furie. Ce să aibă, ţipă ea! Da, recunosc, l-am bătut că nu mă ascultă, dar a meritat-o!

Aflu tot mai multe, gândi Doina.

- Mi-am dat seama că un secret legat de moartea tatălui îl frământă.!

Florica, căscă gura de parcă rămase fără aer. Apoi ţipă, isteric: Afară din casa mea, ce eşti dumneata, de la poliţie?

-Nu, nu de la poliţie, dar asta urmează să faceţi! Să vă prezentaţi acolo. Ieşind din casa familiei îşi dădu seama că a făcut o gafă, care o să-l coste în primul rând pe băiat! Pe el va cădea greşeala ei. Dar, e nevoie, odată şi odată clarificată această situaţie. Copilul are nevoie de linişte!

Învăţătoarea ieşi. Florica rămase consternată. Mintea ei încă nu era în stare să priceapă., Ce a vrut să spună învăţătoarea?

Nu se putea linişti. Nu se putea ridica de pe scaunul pe care şezuse. O tristeţe imensă o copleşi. Îşi văzu tinereţea, îşi văzu copiii, îl văzu pe El, bărbatul, cel ce i-a adus mai multă nefericire decât bucurii. Şi totul se trăgea din acea zi blestemată, când s-a lăsat prostită, cum zicea ea.

Nu ar fi trebuit s-o ascult pe mama! De ce n-am dat copilul, afară? Dar, dintrodată îi apăru în faţa ochilor băiatul! Băiatul ei, băiatul ei drag, Petrică, băiatul botezat cu numele celor doi. Până şi asta a vrut să fie o răzbunare! Băiatul i-a fost drag, era primul născut. Sufletul ei de femeie s-a bucurat strângând la piept micuţa făptură, dar în faţa ochilor îi apărea, bestia, omul ce s-a folosit de ea, îmbătând-o. Pe el s-a răzbunat făcându-i căsnicia un iad, iad pe care el la suportat în felul său, nedându-i atenţie. Dar copilul? Cu băiatul, fiul meu ce am avut? De ce m-am purtat aşa? Ce vină avea el, nici nu ştia, nici nu trebuia să ştie, toate acele lucruri urâte din viaţa părinţilor. Florica se ridică de pe scaun. Ieşi afară în pragul casei să răcorească plămânii şi creierul. Nu era nici un copil în curte. Intră în casă. În camera lor, cei trei stăteau cuminţi, urmărind ceva la televizor. Petrică, tresări la intrarea mamei. Se înroşi de teamă, de emoţie. Nu auzise ce au discutat cele două, dar a auzit ţipetele mamei. Dar mama, nu spuse nimic. Se aşeză tristă în fotoliul rămas liber, privea spre ecranul televizorului, fără să vadă. O copleşi ruşinea! De ceea ce făcuse! De crima ce o pusese la cale împreună cu Constantin. Copii mei au rămas fără tată! Se ridică brusc în picioare! Merg la biserică, îl caut pe preot, să mă spovedesc, să-i destăinui lui, fapta mea. Îşi trase în neştire hainele, fetiţa o întrebă:mamă, unde pleci? Petrică o privi trist, simţind că peste ei vine nenorocirea. Florica se grăbea, nici nu auzi ce o întrebase fata. Ieşi din încăpere, de teamă să nu se răzgândească.

- Părinte, sunt o criminală! Nu mai pot ţine în mine fapta ce am făcut-o. Mă spovedesc, cerându-vă, nu iertare ci o îndrumare! Ce să fac? Părintele o ascultă fără ai pune întrebări. Nu era nevoie. Sufletul se descărca de cumplita faptă. Respiră sacadat, ochii priveau neliniştiţi, aşteptând verdictul!

- Femeie, fapta ce ai făcut-o întrece puterea mea de iertare! Copiii tăi te vor urî! Ai dat drumul la ura ta, care poate ucide suflete nevinovate. Eu nu am decât o singură povaţă! Ispăşeşte-ţi pedeapsa ce ţi-o dă legea. Acolo du-te!

Florica, s-a predat în acea zi. O chemase pe mamă, zicându-i; eu mamă, te rog să mă ierţi! Ai grijă de copiii mei, i-am lăsat orfani de tată, le-am lăsat ruşinea de a mă avea pe mine ca mamă. Îi las nefericiţi şi marcaţi pe viaţă! Nu merit să fiu iertată, nici pe pământ, nici în cer!

 

 

 

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor