nu pot fi donator universal
dar aș vrea să-mi prelevați visele
când voi intra în iubire clinică

ar fi ca o folie albastră pe un ecran alb-negru
brațele voastre – ogive fluorescente
degetele smulgând
un tril fiecărei sinapse

nu poți înțelege splendoarea ierbii
dacă o privești de sus
la început se înverzesc genunchii
sângele devine sevă în perfuzie
din ea picături de plastic încins
cad în matrițe
te recompun
aceeași înălțime
părul tuns băiețește
vocea un fagure de albine sălbatice
degetele lungi de preoteasă egipteană
umbra ta unduind aerul
labiile zvâcnind
precum branhiile

și nu ai mai respira
să-mi ajungă mie întunericul
și ai încerca să uiți tot
ca să cred
într-un nou început

Vizualizări: 148

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Martie 30, 2013 la 11:06pm

Doamnă Mara Paraschiv, sunt onorat de semnul dvs.

Cu prețuire.

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Martie 8, 2013 la 3:24pm

Ce frumos curg versurile tale din poem! Îmi place felul în care ai simțit și continuat (sintetizat) imaginile de mai sus.

O zi senină!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor