Când unică magia creşte-n doze,

mă simt ocean şi stropi, neîntrerupt,

coboară ţărmul aspru şi abrupt

ca un sălbatic mir visat de roze.

 

Sunt ca un zbor şi pas îngândurat-

statornic joc- bizar, metamorfoze,

în somnul necuprinselor psihoze

lăsându-le firescul tulburat

 

prea vastelor  întinderi selenare

când tu, cu felul tău nepământean

şi ca un straniu, bun samaritean

induci cadenţa ploilor stelare.

 

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Camelia Constantin pe August 18, 2010 la 12:51am
Mulţumesc, domnule Calotescu, pentru semnul de lectură.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor