Roșie

Ca sângele rătăcit prin artere

Bolnave;

Neagră

Cum niciodată, noaptea…

Albă,

Dacă n-ar fi fost atât de târziu

Pentru zăpezi mântuitoare;

Curcubee furate unor ochi străini

- Rochiile așteptării -

Dezbracă-le, mi-ai spus!

Mă închei, cu tremurare de suflet,

La nasturii nepereche

Ai IUBIRII tale…

(Când a ales

Întrebarea,

Eva a fost alungată din Rai.)

Se face frig în gânduri și în DOR

Tu, singurul meu veștmânt...

Rămâi!

 

(7 decembrie 2015)

Vizualizări: 59

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Ianuarie 19, 2016 la 2:55pm

”...

Tu, singurul meu veștmânt...

Rămâi!”

tare frumos!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor